Din nou cu picioarele pe Pamant.......

Cand am scris ultimul post pluteam. Eram atat de fericita. Sau credeam ca sunt. A fost o perioada frumoasa, pe care am trait-o din plin. Dar, ca orice este frumos, s-a terminat repede.
Acum sunt trista. Toata fericirea a fost inlocuita de o mare tristete.
Nu regret nimic din ce a fost. Regret doar ca nu am avut puterea sa mergem mai departe. Regret ca unul din noi nu a avut aceasta putere. Regret ca unul din noi nu vrea sa lupte impotriva obstacolului care ne sta in cale. Regret ca nu suntem mai puternici.
Sau poate amplificam acest obstacol pentru ca, de fapt, nu dorim sa continuam? Pentru ca inca nu am gasit ceea ce cautam de fapt? Il amplificam pentru a avea un motiv sa terminat ceva ce parea atat de frumos pentru ca celalalt nu e chiar persoana pe care am fi dorit-o langa noi? Sau poate a mai aparut o terta pesoana si nu avem curajul sa spunem asta? Sau poate pur si simplu nu vrem sa ne complicam viata. Poate e mai comod asa. De fapt sigur e mai comod asa. De ce sa ne stricam tabieturile? De ce sa ne chinuim sa ne acomodam unei situatii? E mult mai usor sa plecam. Sa abandonam.
Pacat ca nu suntem sinceri. Pacat ca nu suntem mai puternici. Pacat ca nu suntem mai pregatiti sa traim......