Azi a fost ziua surorii mele. Am mers la ea- de fapt la socrii ei acasa pt. ca acolo sta de cand s-a maritat. Am ajutat-o sa pregateasca una alta pentru invitati. Erau asteptati nasii, cumnata ei, mama noastra si cativa prieteni.
Pe la 4 a inceput sa vina lumea. Cadouri, flori. Fiecare poftit la masa, i se punea in pahar la alegere, mancare. Toti zambesc si vorbesc frumos (sau nu chiar atat de frumos), isi povestesc experientele de viata, isi etaleaza talentele in diferite domenii. Unu mai grozav decat altul.
Ce ma enerveaza cel mai tare este ipocrizia oamenilor. Intre invitati erau cateva persoane despre care se stie ca nu suporta alte persoane prezente in camera la acel moment. Dar toata lumea face complimente : "vai ce copil dragut ai! si cuminte!" ( de fapt copilu era un drac impielitat); " ce bine arati. ai mai slabit?" (persoana careia ii era adresata intrebarea e mai grasa cu cateva kg bune fata de ultima data cand am vazut-o). Cum pot unii sa faca chestia asta? Apoi, urmeaza partea in care se asteapta sai asa careva din camera sa poata fi barfit: "ai vazut cum arata?", "ce grasa!", "ce copil rau" si alte nenumarate remarci de acest gen.
Mai este si "complexul cadoului" sau poate "competitia cadoului": "tu ce ai cumparat? cat a costat?". Trebuie neaparat stiut cine, ce cumpara, cat costa si de la ce magazin. Cadoul trebuie sa fie obligatoriu mai bun, mai frumos, mai voluminos, mai albastru si mai ales mai scump. Daca nu se intampla asa, sau li se pare ca cineva a adus ceva mai cumva e o mare problema. Se strica cheful. Apar figuri posomorate, cineva isi aminteste ca e obosit sau ca mai are si alte locuri in care trebuie sa ajunga exact in aceeasi seara.
Cred ca toti avem momentele noastre de "barfa", de ipocrizie. Poate ca ne fac sa ne simtim mai bine. Mai puternici, mai frumosi sau mai destepti. Dar la unele persoane aceste manifestari sunt extrem de pronuntate. Si din pacate sunt destul de multi astfel de oameni...........
Pe la 4 a inceput sa vina lumea. Cadouri, flori. Fiecare poftit la masa, i se punea in pahar la alegere, mancare. Toti zambesc si vorbesc frumos (sau nu chiar atat de frumos), isi povestesc experientele de viata, isi etaleaza talentele in diferite domenii. Unu mai grozav decat altul.
Ce ma enerveaza cel mai tare este ipocrizia oamenilor. Intre invitati erau cateva persoane despre care se stie ca nu suporta alte persoane prezente in camera la acel moment. Dar toata lumea face complimente : "vai ce copil dragut ai! si cuminte!" ( de fapt copilu era un drac impielitat); " ce bine arati. ai mai slabit?" (persoana careia ii era adresata intrebarea e mai grasa cu cateva kg bune fata de ultima data cand am vazut-o). Cum pot unii sa faca chestia asta? Apoi, urmeaza partea in care se asteapta sai asa careva din camera sa poata fi barfit: "ai vazut cum arata?", "ce grasa!", "ce copil rau" si alte nenumarate remarci de acest gen.
Mai este si "complexul cadoului" sau poate "competitia cadoului": "tu ce ai cumparat? cat a costat?". Trebuie neaparat stiut cine, ce cumpara, cat costa si de la ce magazin. Cadoul trebuie sa fie obligatoriu mai bun, mai frumos, mai voluminos, mai albastru si mai ales mai scump. Daca nu se intampla asa, sau li se pare ca cineva a adus ceva mai cumva e o mare problema. Se strica cheful. Apar figuri posomorate, cineva isi aminteste ca e obosit sau ca mai are si alte locuri in care trebuie sa ajunga exact in aceeasi seara.
Cred ca toti avem momentele noastre de "barfa", de ipocrizie. Poate ca ne fac sa ne simtim mai bine. Mai puternici, mai frumosi sau mai destepti. Dar la unele persoane aceste manifestari sunt extrem de pronuntate. Si din pacate sunt destul de multi astfel de oameni...........
