Ce faci cand esti trist? Sau cand te simti singur?
De obicei vorbesc cu prietenele mele. Uneori reusesc sa ma simt mai bine dupa o poveste cu ele. Dar uneori simt ca lipseste totusi ceva... sau cineva. Cineva cu care sa imparti si bucuriile si tristetile. Si zilele toride de vara si noptile geroase de iarna.
Mi se pare ca e destul de greu de gasit o astfel de persoana. Mai ales ca am crezut - la un moment dat - ca am gasit acea persoana. mi se parea ca suntem facuti unul pt celalalt. felul in care ne priveam, felul in care imi zambea, ma invata diverse lucruri, ma apara, ma ingrijea in felul lui. gatea pentru noi si astepta sa ajung si eu acasa fara sa se fi atins de mancare chiar daca nu mancase mai nimic toata ziua. imparteam totul. a fost o perioada minunata. puteam face orice. examenele erau mult mai usoare, problemele de la serviciu se rezolvau rapid. totul era frumos. telefoane primite cand ma asteptam mai putin,mesaje, mailuri cu fel de el de chestii haioase- chiar daca eram in aceeasi camera-. o floare culeasa de pe deal cand eram plecati in vacanta. cheile de la casa -cadou cu ocazia unei aniversari. sosete in dungi colorate , cu degete- de craciun. un catel de plus putin mai mare decat ar fi unul adevarat din rasa respectiva-bulldog- rasa mea favorita. concediul petrecut in orasul lui inainte de srbatori impreuna cu familia lui.
am fost impreuna sa cumparam bradul - unul perfect - pe care lam impodobit impreuna dupa ce neam ascuns fiecare in cate o camera sa impachetam cadourile celuilat. apoi cina in sunet de colinde si inconjurati de lumanari si desfacutl cadourilor. revelionul la cabana impreuna cu prietenii. orice faceam pentru el sau pentru noi faceam cu mare drag. chiar si cele mai banale lucruri. era o placere sa spal, sa gatesc sau sa calc pentru el( iar eu urasc sa calc). ne intelegeam chiar fara sa spunem nimic. stiam , simteam, ce vrea celalt.......... dar la un moment dat totul s-a terminat. a fost cumplit. nu intelegeam prea bine de ce... a trecut o vreme pana am reusit sa trec peste acel moment. pana la urma am reusit sa ramanem prieteni chiar daca au fost si certuri si momente urate la final. si durere foarte mare.
cred ca daca ne propunem cu adevarat sa facem ceva, daca ne dorim cu adevarat, reusim. sau poate in cazul meu au fost si sentimentele de vina? cred ca si acum- si a trecut un pic de vreme de atunci, mai simt ceva pt el. uneori cred ca asa va fi intotdeauna. poate de asta nu pot fi foarte mult timp suparata pe el.
ma intreb daca va mai fi candva la fel. la fel e prost spus. ma intreb daca ma voi mai simti vreodata atat de bine, ata de in largul meu, protejata si alintata..................
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu