02 aprilie 2008
06 ianuarie 2008
Din nou cu picioarele pe Pamant.......
Cand am scris ultimul post pluteam. Eram atat de fericita. Sau credeam ca sunt. A fost o perioada frumoasa, pe care am trait-o din plin. Dar, ca orice este frumos, s-a terminat repede.
Acum sunt trista. Toata fericirea a fost inlocuita de o mare tristete.
Nu regret nimic din ce a fost. Regret doar ca nu am avut puterea sa mergem mai departe. Regret ca unul din noi nu a avut aceasta putere. Regret ca unul din noi nu vrea sa lupte impotriva obstacolului care ne sta in cale. Regret ca nu suntem mai puternici.
Sau poate amplificam acest obstacol pentru ca, de fapt, nu dorim sa continuam? Pentru ca inca nu am gasit ceea ce cautam de fapt? Il amplificam pentru a avea un motiv sa terminat ceva ce parea atat de frumos pentru ca celalalt nu e chiar persoana pe care am fi dorit-o langa noi? Sau poate a mai aparut o terta pesoana si nu avem curajul sa spunem asta? Sau poate pur si simplu nu vrem sa ne complicam viata. Poate e mai comod asa. De fapt sigur e mai comod asa. De ce sa ne stricam tabieturile? De ce sa ne chinuim sa ne acomodam unei situatii? E mult mai usor sa plecam. Sa abandonam.
Pacat ca nu suntem sinceri. Pacat ca nu suntem mai puternici. Pacat ca nu suntem mai pregatiti sa traim......
Acum sunt trista. Toata fericirea a fost inlocuita de o mare tristete.
Nu regret nimic din ce a fost. Regret doar ca nu am avut puterea sa mergem mai departe. Regret ca unul din noi nu a avut aceasta putere. Regret ca unul din noi nu vrea sa lupte impotriva obstacolului care ne sta in cale. Regret ca nu suntem mai puternici.
Sau poate amplificam acest obstacol pentru ca, de fapt, nu dorim sa continuam? Pentru ca inca nu am gasit ceea ce cautam de fapt? Il amplificam pentru a avea un motiv sa terminat ceva ce parea atat de frumos pentru ca celalalt nu e chiar persoana pe care am fi dorit-o langa noi? Sau poate a mai aparut o terta pesoana si nu avem curajul sa spunem asta? Sau poate pur si simplu nu vrem sa ne complicam viata. Poate e mai comod asa. De fapt sigur e mai comod asa. De ce sa ne stricam tabieturile? De ce sa ne chinuim sa ne acomodam unei situatii? E mult mai usor sa plecam. Sa abandonam.
Pacat ca nu suntem sinceri. Pacat ca nu suntem mai puternici. Pacat ca nu suntem mai pregatiti sa traim......
12 decembrie 2007
Zece - Florin Chilian
...uneori traim ca intr-un vis. si nu mai vrem sa ne trezim. Totul e atat de frumos incat pare ireal. La un moment dat se intampla ceva care te face sa plutesti. Sau apare cineva care te face sa plutesti. Pur si simplu plutesti. Visezi si nu mai vrei sa te trezesti.
Sa fie destinul? Intamplarea? Coincidenta? Norocul? Pana la urma nu conteaza cum se numeste, important e ceea ce se intampla. Si daca se intampla ceva frumos e extraordinar.
Exact asa mi se intampla acum. De ceva vreme incoace. Ceva ce nu pot defini inca, dar care ma face sa visez, sa ma simt cum nu m-am simtit de multa vreme, sa plutesc. Si daca visez nu vreau sa ma mai trezesc. Vreau sa pastrez aceste momente, aceasta stare pentru totdeauna.
01 decembrie 2007
11 noiembrie 2007
05 noiembrie 2007
tot de oameni....
unii oameni sunt pur si simplu de treaba. poti vorbi cu ei orice. stiu sa asculte, sa dea sfaturi atunci cand e cazul- parca simt cand ai nevoie de sfatul lor si cand e mai bine sa taca-.
am cunoscut in urma cu ceva vreme un astfel de tip. borbeam pe mess sau prin mailuri aproape zilnic. era o chestie total inocenta. ne povesteam problemele si incercam sa ne incurajam reciproc. ne bucuram unul de bucuria celuilalt. stiam ca acolo undeva e cineva care e dispus sa asculte si sa inteleaga. la fel stiam ca acolo undeva e cineva bucuros sa imi asculte sfatul si sa imi spuna ce are pe suflet. e extraordinar cand ai asa o persoana alaturi.
normal sunt si aceia care ti se baga cu forta in viata. iti spun ce ar trebui sa faci, cu cine sa vorbesti, cum sa te porti. de astia incerc sa ma feresc. astia incearca sa controleze tot. sunt personaje periculoase. un fel de dictatori- la diferite nevele, normal. sunt si in preajma mea cateva persoane din astea. ele zic ca imi vor binele, ca nu vor sa sufar si ca ar trebui sa invat din experienta lor....???????????? serios? daca am invata toti din experientele altora cand am mai trai?
e important sa ai prieteni. persoane in care sa ai incredere, cu care sa poti vorbi. dar chestia asta trebuie sa fie reciproca. si celalat trebuie sa isi doresca sa te asculte, sa te sfatuiasca sincer si la nevoie sa primeasca sfaturi de la tine.
am pierdut o adresa de mail si odata cu ea si un prieten........un prieten care stia sa asculte si pe care iti era drag sa il asculti. pacat......
am cunoscut in urma cu ceva vreme un astfel de tip. borbeam pe mess sau prin mailuri aproape zilnic. era o chestie total inocenta. ne povesteam problemele si incercam sa ne incurajam reciproc. ne bucuram unul de bucuria celuilalt. stiam ca acolo undeva e cineva care e dispus sa asculte si sa inteleaga. la fel stiam ca acolo undeva e cineva bucuros sa imi asculte sfatul si sa imi spuna ce are pe suflet. e extraordinar cand ai asa o persoana alaturi.
normal sunt si aceia care ti se baga cu forta in viata. iti spun ce ar trebui sa faci, cu cine sa vorbesti, cum sa te porti. de astia incerc sa ma feresc. astia incearca sa controleze tot. sunt personaje periculoase. un fel de dictatori- la diferite nevele, normal. sunt si in preajma mea cateva persoane din astea. ele zic ca imi vor binele, ca nu vor sa sufar si ca ar trebui sa invat din experienta lor....???????????? serios? daca am invata toti din experientele altora cand am mai trai?
e important sa ai prieteni. persoane in care sa ai incredere, cu care sa poti vorbi. dar chestia asta trebuie sa fie reciproca. si celalat trebuie sa isi doresca sa te asculte, sa te sfatuiasca sincer si la nevoie sa primeasca sfaturi de la tine.
am pierdut o adresa de mail si odata cu ea si un prieten........un prieten care stia sa asculte si pe care iti era drag sa il asculti. pacat......
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
